Să alergi prin pădure era o experiență palpitantă. Iar în formă de lup era cu atât mai exaltant... atunci când nu erai stors de puteri din cauza foamei și a lipsei de somn. Pentru Bria, era ca și cum s-ar fi împotrivit din răsputeri unei pietre de neclintit. O dureau mușchii, iar trupul o implora să o lase mai moale sau, poate, să se prăbușească pur și simplu într-un morman inert de blană și oase.