DECLAN

„Trebuie să mănânci ceva”, șoptesc eu, stând în spatele femeii care privește pe fereastră fără vlagă.

Au trecut 102 ore și câteva minute fără Prințesa mea, iar mama ei pare moartă. Tot ce face ziua întreagă este să stea în fața ferestrei cu vedere directă spre ușa principală, ca să poată vedea când ajunge o persoană cu vreo veste.

Nu mănâncă, nu doarme și nu prea vorbește. Eram bine în urmă