Gura lui Beckett era pe gâtul ei, mâinile lui alunecând pe sub puloverul ei, când telefonul a început să-i bâzâie în buzunar.

— Ignoră-l, a respirat Bea, cu capul lăsat pe spate pentru a-i oferi un acces mai bun. Te rog. Doar ignoră-l.

Voia s-o facă. Doamne, cât de mult voia s-o facă. Dar telefonul continua să bâzâie, acel tipar anume care însemna că era Weston. Și Weston nu l-ar fi sunat dacă nu