Bea a deschis ochii la o lumină cenușie și la mirosul de șuncă și cafea, cafea adevărată, nu porcăria pe care o făcea ea de când Beckett nu mai era prin preajmă. Dar nu s-a mișcat imediat.

Gâtul îi era uscat ca șmirghelul. Capul îi zvâcnea în spatele ochilor din cauza frânturilor de somn pe care reușise să le prindă. Cearșafurile i se răsuciseră în jurul picioarelor la un moment dat, și se trezise