Draken

Mă simțeam un idiot.

Mai mult decât atât, de fapt. Un cretin, un pion — un idiot în toată regula. Și ceea ce durea mai tare decât rușinea în sine era realizarea faptului că lăsasem să dureze atât de mult.

Ani la rând, fusesem la degetul mic al Zirei, lăsând-o să-și țeasă mica pânză de manipulări, fiecare minciună fiind îmbibată cu otravă în doze mici, cât niște pastile.

Și eu le înghițisem