Perspectiva Elodiei

Drumul spre casă a fost tăcut, dar nu a fost genul de tăcere pașnică.

A fost tăcerea apăsătoare, sub presiune, a unei celule de furtună care se apropia.

Kiernan stătea pe scaunul pasagerului, cu maxilarul încleștat atât de strâns încât îi puteam vedea mușchii zvâcnind în obraz.

Mirosul lui se schimbase — nu mai era pădurea caldă și reconfortantă de pini și ploaie. Acum era o