Perspectiva Elodiei

Normal că alegea fix ziua de azi ca să fie veselă.

Mi-am dres vocea, forțându-mi inima să se calmeze. „Da, mamă. Sunt trează.”

„Bine! Micul dejun e aproape gata. Și te rog să-l strigi pe Kiernan când cobori. Cred că a dormit prea mult.”

A dormit prea mult.

Da. Probabil pentru că ne sărutam ca niște idioți posedați lipiți de peretele lui azi-noapte. Am înghițit în sec.

„Bine”, a