Perspectiva Elodiei

În dimineața următoare, iau o farfurie cu fructe și mă îndrept spre ușile care dau în grădină. Nyara stă afară, cu o pătură întinsă pe picioare și o tăviță alături. Arată mai bine, i-a revenit culoarea în obraji, iar părul, deși încă puțin răvășit, îi strălucește în lumina dimineții.

„Te-ai trezit, în sfârșit”, zice ea când mă zărește. „Începeam să cred că ai uitat de mine.”

„A