Giles vorbi rar, apăsând pe fiecare cuvânt:

— Tatăl tău…

Cu un oftat greu, tot ce mai reuși să rostească, cu vocea gâtuită, fu:

— Îmi pare rău.

Privindu-l neputincios pe Wesley cum dădea pe gât pahar după pahar, Giles îi smulse deodată paharul din mână și îl imploră:

— Oprește-te din băut!

Wesley răbufni:

— Ce-ți pasă ție? Cine dracu’ ești tu să-mi spui mie ce să fac?

— Dar prin tine curge sângele