Vaughn ședea pe marginea patului, plictisit, și luă mâna fetei, împletindu-și degetele cu ale ei.

Ea a rămas nemișcată, fără să respire măcar, ca o păpușă de porțelan într-o vitrină.

Cu cât se întâmpla mai mult acest lucru, cu atât îi era mai greu lui Vaughn să-și ascundă sentimentele. În acest moment, părea mai puțin o mașinărie de ucis și mai mult un cavaler ce-și păzește prințesa.

Fără identita