Weston n-o putea scoate pe Sutton din minte. Comparată cu Lydia, a cărei față era umflată de la plâns, Sutton arăta ca o zeiță.

Era furios că Sutton îl umilise în fața profesorilor și a colegilor, expunându-i rănile. Voia să-i sucească gâtul doar ca să-i închidă gura. Însă în loc să o sugrume pe Sutton, el a ajuns cu mâna ruptă de ea.

Poate din cauză că Sutton fusese mereu atât de blândă înainte —