Nu era o furtună, nu! Enzo credea că era cerul care se frângea deasupra capetelor lor, anunțând sfârșitul lumii, totul era cenușiu și amenințător deasupra lor, în timp ce nori întunecați invadau orizontul, nu era nici ploaie, nici zăpadă, nici măcar roua care însoțea o astfel de vreme, erau doar vânturi terifiant și anormal de puternice, cu tunete asurzitoare și fulgere orbitoare care despicau aer