După ce a luat câteva curbe și a mers pe câteva coridoare, Enzo a reușit să se întoarcă în camera spațioasă care îi fusese destinată. S-a întrebat dacă avea să o mai folosească vreodată sau dacă avea să folosească alta, dacă tot veni vorba.

Închizând ușa în urma sa, Enzo s-a îndreptat grăbit spre terasă în timp ce își descheia cămașa. Un zâmbet abia conturat i se desenase pe față. Întreaga zi fuse