— Eu… Enzo făcu un pas înainte, încercând să întindă mâna spre fată, dar asta nu făcu decât s-o determine să încerce să se retragă și mai mult, deși avea deja spatele lipit de tăblia patului. Dându-și seama că nu avea unde să fugă, își strânse genunchii la piept sub așternuturi și continuă să-l privească, fără să-și desprindă ochii de ai lui, iar lacrimile fără să-i părăsească pe ai ei.

Ochii ei p