***Gideon***

Mă las pe spate încet în scaun, greutatea adevărului apăsându-mă pe piept.

„Eu nu fac asta”, spun încet. „Eu nu… am nevoie de oameni.”

Max ridică din umeri. „Toată lumea are nevoie de cineva.”

„Eu înlocuiesc oamenii”, îi retez. „Așa funcționează lucrurile.”

„Și totuși”, spune el, făcând un gest spre peretele de sticlă, „ea e de neînlocuit.”

Înghit în sec.

„Ea face totul să funcționeze