***Hazel***

Mă trezesc deja obosită.

Nu genul de oboseală pe care o rezolvă somnul. Genul care ți se instalează în oase și fredonează acolo, surd și constant, ca o avertizare pe care nu știi cum să o oprești.

Casa este liniștită când ies din dormitorul de oaspeți, iar luminile sistemului de securitate clipesc ușor, de parcă ar respira. Armat. Monitorizând. Urmărind.

Făcându-și treaba.

Îmi spun că