Zarek

Lăsând la o parte toate însemnele regale și după ce am contactat familia, perechea mea m-a privit în ochi. Nu puteam să-i ascund cât de emoționat eram, iar postura ei, aplecată și cu brațele încrucișate, mi-a făcut un nod în gât. Poate că nu-și amintea direct, dar mereu stătea așa când știa că puneam ceva la cale sau aveam vreo idee nesăbuită...

Nu puteam vorbi.

— Voiai să vorbești cu mine?