Eram pierdute, dar erau gărzi peste tot. „Nu-i nimic, pe bune... Doar că urăsc să văd cum alții sunt maltratați.” i-am spus sincer, făcând semn unui gardian să oprească. Părea plictisit, dar vigilent. Era masiv, cel puțin la fel de înalt ca tata... Avea părul negru ca pana corbului, ridicat într-o creastă, și cercei tunel în urechi. Tot ce-i mai lipsea era o bâtă de baseball și ar fi arătat, în un