Elena Vázquez

~unsprezece luni mai târziu~

„Du-te dracului, Vittorio!” am țipat, zdrobindu-i mâna într-a mea. Picături de sudoare îmi șiroiau pe față, iar Vittorio îmi zâmbea de sus. I-am aruncat cea mai ucigătoare privire. Avea un tupeu de neimaginat să-mi zâmbească în timp ce eu împingeam nu unul, ci doi bebeluși afară din vaginul meu.

„Țipă cât vrei, amore. Nu plec nicăieri.” m-a asigurat el, m