Elena Vázquez

Este ora 19:23 și stau pe pat, gândindu-mă neîncetat la ce mi-a spus Vittorio aseară.

— Elena?

— ...Da?

— Mai tachinează-mă o dată și vei ieși din camera asta într-un scaun cu rotile, nu pe picioarele tale.

Obrajii mi se înroșesc și coapsele mi se încordează doar la gândul ăsta. Doamne! Urăsc felul în care corpul meu reacționează la el.

Aproape că nu am vorbit deloc cu el toată ziua,