Cleo fugea printre pinii străvechi din Pădurea Exilaților ca un fulger roz. Poate că nu era ea cea mai bună războinică de pe acolo, dar viteza ei fusese mereu impresionantă – aceasta era una dintre dățile în care statura ei minionă reprezenta un avantaj. Îi era mult mai greu ursului care o urmărea să țină pasul, dar bestia era încăpățânată, iar asta devenea o problemă. Îl cunoștea pe ursul acela.