Victor

Tălpile mele băteau un ritm frenetic pe pământul denivelat, crengile îmi biciuiau fața, spinii îmi sfâșiau hainele. De cât timp alergam? Cât mai aveam de parcurs? Nu știam, și nici nu conta, atâta timp cât aveam să ajung acolo.

Plămânii îmi ardeau, picioarele urlau a protest, dar am continuat să alerg. Dâra de sânge lăsată în urmă și mozaicul de răni de pe corpul meu, bucățile lipsă și carn