Maximus

Lumina dimineții se filtra prin perdele când mi-a sunat alarma. Frecându-mă la ochi ca să alung somnul, am bâjbâit după telefon să-l opresc. Ajunsesem târziu noaptea trecută, recunoscător că Gare îmi pregătise ceva de mâncare, lăsându-mi-o la vedere, și că se ocupase de Corbin. Totuși, trebuia să mă întorc azi la muncă. Nu-mi permiteam să fiu acuzat că mă sustrag de la îndatoriri.

La naiba