Dante

Buzele mi-au tresărit.

— Făceam... puzzle-uri când eram bolnav.

Îmi amintesc că trăgeam mult nasul, dar eram atât de fericit să am parte de puțină atenție din partea tatălui meu. Era singura bunătate, singura blândețe pe care mi-a arătat-o vreodată.

— E... ciudat să mă gândesc la el acum și să nu mă simt... furios, bănuiesc.

Brock m-a bătut pe umăr.

— De atâtea ori se întâmplă să ne găsim