Hazel

Am mai așteptat câteva momente până când inima mi s-a calmat și am încetat să strănut. După ce m-am îmbrăcat, m-am simțit puțin mai stabilă, nervoasă și plină de speranță. M-am asigurat că am cristalul de comunicare pe care mi-l dăduse Gareth și l-am pus în poșeta mică, tip plic, care stătuse pe măsuța de toaletă din baie. Am bănuit că unul dintre ei o alesese pentru mine. Era neagră, așa că