Perspectiva lui Sylvie

Simt că plutesc, suspendată în aer, înconjurată de întuneric și, totuși, aud vag, undeva în depărtare, o voce care îmi este cunoscută.

Sylvie, trebuie să te trezești. Sylvie, Sylvie, Sylvie, trezește-te. Pământul către Sylvie. Alo, proasto.

Vocea e enervantă. Extrem de enervantă. Insistentă. Dar mai e ceva înăuntrul meu, ceva care îmi face mâinile să se îndrepte inconștient