LARA

Telefonul era cald lipit de ureche, în timp ce eu îmi trăsesem un picior sub mine pe pat, privind legănarea blândă a copacilor afară, pe fereastra suitei.

„Mănânci suficient?” Vocea mamei mele a răsunat prin difuzor ca trosnetul unui foc cald.

„Da, mamă.” am oftat zâmbind. „Mănânc. Promit.”

„Pari obosită.” a urmat vocea tatălui meu, mai aspră, dar nu mai puțin îngrijorată. „Te suprasolicită ș