RONAN

Bipăitul constant al aparatelor era singurul zgomot din cameră. Era un ritm de care mă agățam în timp ce lumea din jurul meu părea să se prăbușească.

Era nemișcată, palidă ca moartea, cu fața pe jumătate cufundată în albul rece și izbitor al pernei de spital. Gura îi era uscată. Vânătăile de pe gâtul ei îmi încingeau sângele de fiecare dată când le vedeam. Tăieturile de pe obraz. O rană în c