NADINE

Asta. Exact de asta îmi era frică — de oameni holbându-se la mine oriunde mă duceam. Sau, mai degrabă, holbându-se la muntele ăsta de om care se ținea după mine.

În clipa în care am pășit în clădirea de birouri, le-am simțit privirile fixându-se asupra mea. Conversațiile s-au domolit, ochii s-au ferit când mă uitam în jur, dar încă le puteam simți curiozitatea apăsătoare în aer. Nu-i învinu