VAUGHN

Inima îmi bubuia, prevestind durerea. O durere cruntă, neostoită.

— Dar...

— Fără dar, Tessa.

Deja făcusem un pas atât de aproape, încât de-abia mai erau câțiva centimetri între noi. Apropierea noastră o neliniștea pe Tessa, i se citea pe chip. Dacă aș fi fost mai puțin ticălos, m-aș fi dat înapoi, dar nu eram.

În schimb, am prins-o de cot și am condus-o spre canapea. I-am făcut semn din ca