Elara ținea compresa cu gheață apăsată ferm pe obrazul ei învinețit și umflat. Frigul tăios amorțea durerea ascuțită, pulsatorie, care îi iradia pe piele, dar nu făcea nimic pentru a încetini ritmul galopant al bătăilor inimii sale. Stătea chiar pe marginea canapelei lungi de piele, cu părul umed lipit de gât, privind în gol spre podea. O jumătate de oră s-a târât într-o tăcere sufocantă.

„Se face