Kaelen

Pe drumul de întoarcere de la cină, cursa spre casa lui Sloane a fost tăcută, cu excepția fredonatului ei suav pe muzica de la radio. Vocea ei abia se auzea, dar a fost de ajuns ca să-mi atragă atenția.

M-am trezit că mă uitam mai mult la ea decât la afurisitul ăla de drum. Era ceva în felul în care își lovea absentă degetele pe coapsă și în zâmbetul ei vag, cu ochii închiși. M-a dat gata.