Elara a privit în jos, la mormanul masiv de resturi de sticlă sparte și periculoase, care acopereau podeaua umedă. Luminile aspre, fluorescente, ale camerei sterile de depozitare se reflectau în mii de cioburi ascuțite și rupte, creând o mare sclipitoare de ruină absolută în jurul pantofilor ei uzați. Tăcerea grea din încăpere era ruptă doar de respirația ei constantă, controlată. Mâinile ei goale