Să-și privească cei doi copii jucându-se împreună era cel mai bun lucru care i se întâmplase lui Roman de multă vreme încoace.

Inima îi era plină până la refuz, sau cel puțin așa ar fi fost dacă el și Clara s-ar fi împăcat, dar asta nu avea să se întâmple și el trebuia să-i respecte dorințele.

Se apropia ora de culcare a lui Simon, dar puștiul nu dădea niciun semn că i-ar fi somn prea curând.