Sylvia stătea stoică și tăcută, în timp ce predicatorul turuia încontinuu despre cum suntem plămădiți din țărână și în țărână ne vom întoarce cu toții. Lacrimile i se prelingeau pe față într-o succesiune rapidă și avea capul plecat, dar niciun sunet nu-i scăpa.

Chiar și atunci când a privit sicriul mamei sale coborât în groapă, nu a arătat niciun semn exterior de suferință, în afară de lacrimile c