Roman știa că ar trebui să o lase în pace pe Clara. Era clar că ea nu voia să aibă de-a face cu el și, în plus, îi și spusese asta cu subiect și predicat, dar pur și simplu nu se putea abține.

A găsit-o într-o cameră mică, singură, și vorbea la telefon, total indiferentă la prezența lui, deoarece stătea cu spatele la ușă.

— Bine, dragule. Ne vedem în două zile, da? Și mie îmi este foarte dor de ti