Expresia lui Sloane nu fusese niciodată atât de rigidă. Încrederea în propria capacitate de a-și masca emoțiile o abandonase complet în timp ce o privea, înmărmurită, pe Verena apropiindu-se de ei. Râsul tunător al lui Callum îi răsuna în urechi, un vuiet surd care îi acoperea gândurile.

În mintea lui Sloane, Verena fusese mereu o soră mai mare banală.

Și totuși, printr-o neașteptată ironie a sorț