Perspectiva lui Bradley

— Sunt bine, a spus Ivy.

Chiar și în întuneric, chiar și fără să-i pot vedea chipul clar, puteam auzi efortul pe care îl făcea ca să-și mențină vocea fermă. Să-și stăpânească lacrimile care, în mod evident, stăteau să se reverse.

Am auzit patul scârțâind când s-a ridicat în capul oaselor, silueta ei mișcându-se în lumina slabă aruncată de singurul felinar care ardea pe como