S-a dovedit că n-am murit.

— Alo? E cineva acolo? a strigat o voce de femeie de pe partea cealaltă a ușii. Era, cu siguranță, o însoțitoare de zbor.

— Oh, la naiba! am șuierat, chiar înainte ca mâna lui Harrison să-mi acopere gura, el încercând, și eșuând, să nu râdă.

— Vă rog să vă întoarceți la locurile dumneavoastră și să vă cuplați centurile, a spus însoțitoarea, pe un ton sec, dar politicos.