Mașina aluneca tăcut pe drumul șerpuit către conac. Pe fereastră, priveam podgoriile scăldate în lumina argintie a lunii, sumbre și aproape melancolice. Șoferul își ținea ochii ațintiți la drum, ignorând cu discreție tensiunea palpabilă dintre noi pe bancheta din spate.

Gideon stătea cu capul lăsat pe spate, cu ochii închiși, deși nu dormea. Epuizarea fizică și emoțională era întipărită în fiecare