Astăzi era ziua nunții. În sfârșit mă căsătoream cu Deacon. Părea atât de ireal, parcă nu-mi venea să cred. Eram o adunătură de emoții și nu era nimic ce puteam face pentru a-mi calma nervii. Acesta era un prilej de fericire, dar în același timp mă simțeam speriată. Abia așteptam să-l numesc soțul meu, iar asta îmi aducea un zâmbet pe față. Chiar acum stăteam pe pat cu Antonella în brațe, hrănind-