Eram în livingul camerei de hotel; Deacon nu se vedea nicăieri, iar bănuiala mea era că ieșise devreme în dimineața asta, când eram încă în pat. Am pufnit, nefiind cu adevărat atentă la emisiunea de la TV; la tot ce mă puteam gândi era cât timp avea Deacon să continue să-mi aplice tratamentul tăcerii.

O parte din mine era furioasă că nu-mi dăduse șansa să mă explic ieri și alesese doar să-l ascult