„Tu…” Acum sunt sigură că am halucinații. După toate rugămințile mele, după toate speranțele mele, nu pare real ca dorințele mele să se îndeplinească acum, în ultimul ceas – în ultimul minut. Încerc din nou să întreb. „Tu…?” Încă o dată, vocea îmi piere.

„Am mers până la capăt, până la jurăminte”, spune Roman. „Eram hotărât să-mi fac datoria. Pentru regat. Pentru țară. Dar când a venit momentul să