Roman stă ascuns în timp ce ne îndreptăm spre locul de întâlnire. El se ține după mine, ascunzându-se undeva unde nu-l pot vedea, dar știu că e acolo. E un sentiment adânc înăuntrul meu, o certitudine, cultivată poate de încrederea mea în Roman. Sau poate pur și simplu simt greutatea privirii lui familiare asupra mea, de vreme ce m-am obișnuit atât de mult cu ea.

Indiferent de cauză, merg spre loc