ADELINE

Ușile se deschid larg, iar eu mă opresc locului.

La început, cred că Reid m-a târât într-un muzeu. Tavanele sunt înalte, iar lumina se revarsă printr-un luminator. Totul sclipește — sticla, piatra, podelele lustruite. Dar nu clădirea îmi fură aerul din plămâni.

Ci ceea ce se află înăuntru.

Sculpturi.

Peste tot.

Unele se înalță semețe și netede, sculptate din marmură palidă. Altele se conto