ADELINE

Zâmbetul îi revine, acela absolut înnebunitor care nu îi atinge niciodată ochii cu adevărat, decât dacă este cu mine. „Mă bucur. Pentru că am ceva pentru tine. Nu e cadavrul lui Gideon — încă lucrez la asta — dar cred că o să-ți placă.”

Înainte să-i pot pune întrebări, mă prinde de mână și mă trage afară din baie. Îl urmez, cu prosopul strâns la piept, pe jumătate aburită și pe jumătate ul