ADELINE

Tăcerea îmi face pielea de găină.

Îmi bat degetele cu anxietate pe balustradă, în timp ce Caspian rămâne tăcut la celălalt capăt. Trec câteva secunde lungi și poticnite înainte să-l aud în sfârșit expirând: „Oh.”

— Da.

— Um— căcat. Scuze. Doar... nu mă așteptam la asta. Deloc. Sună de parcă s-ar precipita, cuvintele împiedicându-se unele de altele. „Cum mai ești? Stai — nu, ăsta e lucrul p