ADELINE

PREZENT

Mă trezesc cu o respirație tăiată, de parcă abia am ieșit la suprafață după ce am fost la un pas de înec.

A plecat din nou.

Pieptul mi se ridică și coboară de parcă aș fi alergat, urmărind ceva ce nu pot avea. Nu țip, deși îmi doresc să o fac. Durerea stă acolo, fix sub cutia toracică, constantă și ascuțită.

Simt umezeala de pe fața mea. Perna mea e udă leoarcă. Nu sunt surprinsă —