Mă holbez la pat.

Singurul pat.

Patul incontestabil de moale, luxos și mult-prea-mic-pentru-această-situație.

Dar tot un singur pat rămâne.

Nu știu dacă să râd sau să plâng.

Logic vorbind, ar fi trebuit să mă aștept la asta. N-ar fi avut niciun sens să ne dea paturi separate, dar obrajii tot îmi iau foc la gândul de a...

De a...

De a împărți patul cu Reid.

Indiferent cât de naturale și de firești