ADELINE

După atâtea țipete, sunt destul de sigură că Reid și cu mine suntem mai înfricoșători decât orice din casa aia bântuită.

Ieșim împleticindu-ne, trăgându-ne sufletul între hohote de râs. Inima încă îmi bate cu putere și jur că încă mai pot simți mâna fantomatică ce m-a apucat de gleznă.

Reid își trece o mână prin părul răvășit, clătinând din cap. „A fost ridicol.”

Zâmbesc șmecherește și îi